The kid inside me...

- Atunci mi-ai tras un picior la "oua" din greseala de am crezut ca raman fara ele, spun lunandu-l dupa talie.

Am inceput sa rad amintindu-mi.
-Ma ajuti?il intreb referindu-ma la scosul tricoului.
Aveam mana intreaca pe marginea tricoului si il priveam in ochi

- Va trebui sa porti camasi un timp. Intrebare, mai ai nevoie de tricou? Il intreb curios, apucandu-i cu o mana marginea tricoului.

-Nu! Poti sa-l rupi daca vrei!zambesc gandindu-ma ca asa mi-l va da jos.

- Oki, spun eu si iau foarfeca si incep sa ii tai tricoul. Daca vrei, iti dau eu altul, dar dupa ce umarul ti-e vindecat.

-Si eu de acuma voi umbla cu bustul gol?il intreb privindu-l cum imi taie tricoul.

- In camasa, spun, terminand cu tricoul si apoi abia mi-l dau pe al meu jos. Cred ca si eu voi umbra cu camasa un timp.

Chicotesc si incep sa-mi deschei pantalonii cu o mana. Reusesc apoi ma chinui sa-i dau jos.

Eu imi desfac pantaloni si cand vreau sa ii prind si cu cealalta mana marai de durerea ce o simteam in mana ranita.

-Vezi daca n-ai grija?strig la el. Sa nu te prind ca-ti mai folosesti mana!ii zic serios.

- Atunci, cum in pusca mea sa imi dau jos pantaloni? Il intreb curios.

-Eu am reusit cu o mana! Tu de ce nu poti?ii zic apucandu-i pantalonii cu o mana, tragandu-i in jos.